Istoric

[Alin Butisca]

Un istoric al rasei Ciobanesc Romanesc Carpatin F.C.I 350 aici:

http://carpatin.info/istoric.html" onclick="window.open(this.href);return false;

[Laurentiu Puicin]

Desi ma hotarasem sa numai scriu pe forumurile dedicate raselor romanesti, invitatia facuta de catre Radu Hosu, atmosfera placuta de aici si un demon personal nu ma lasa sa fiu consecvent.
Sper sa nu supar pe nimeni, dar afirmatia: ,,La fel si perioada comunista reprezinta un regres total, ba mai mult, ciobanescul romanesc carpatin este transformat in altceva, in ciuda bogatei sale istorii" din Istoric (excelent de altfel si pentru care autorul merita felicitari) este un pic nedreapta.
Au existat oameni competenti si pasionati care au continuat munca crescatorilor interbelici, precum si ciobani care selectau cainii dupa criterii precise si nu doar empiric.
La expozitia din 24 iunie 1979 pe stadionul Republicii din Bucuresti, cand rasele romanesti reintrau in circuitul expozitional, crescatorul Ilie Bogdan aducea 6 exemolare, este adevarat nu toate de culoare sura, dar unele extem de frumoase. Iata masculul Tarzan de Piatra Arsa, provenind din masivul Bucegi, la 11 luni in 1977:

Cu 45 de puncte, Tarzan de Piatra Arsa, aflat acum in propietatea lui Pintilei Ion, a ocupat la expozitia din 1979, locul III, la egalitate cu masculul Telescan propietatea lui Cioplei Ion din Rucar. Pe Telescan il putem vedea in foto, tinut in lesa de tanarul sau stapan Cioplei Nicolae, care a ocupat si locul al doilea la concursul special ,,Copilul si Cainele"....

Cainele din stanga, tinut in lesa de un adult era tot din Rucar se numea Bondi si va declarat etalon in urma unei expozitii de selectie facuta la Rucar in anii '80. Cainii din Rucar , Dragosvavele si Leresti au ajuns la expo datorita geologului si crescatorului Laurentiu Popovici.
Crescatorul cainilor care au ocupat locul al doilea cu 46 de puncte, masculul Gruia si femela Lupa, se numea Romanu (cu i din a, nu stiu de ce nu-mi merg diacriticile ) Ion din comuna Domasnea, jud. Caras-Severin si desi crescator de animale, iata ce declara el despre selectie in 1979:
,, - Cum ii alegeti? Dupa culoare, dupa parinti sau altfel?
- Noi ii alegem dupa rasa. Ii lasam apoi sa creasca si care fac treaba mai buna raman la oi, care nu ii dam prin sat sa pazeasca curtea.
- Ziceai ca-i alegeti dupa rasa. Cum stiti ca-s de-o rasa?
- Apoi nu vedeti si dumneavoastra cum seamana asti doi intre ei, pai asta nu-i semn ca-s de-o rasa?
Cred ca acesti oameni si altii ca ei, merita o mentiune istoricul rasei....

[Gabriel Mirea]

Am citit cu placere aceste randuri. Va rog sa ne mai invatati si pe noi despre istoria carpatinului pe care putini o cunosc.

[Alin Butisca]

Extraordinare completarile facute de domnul profesor si extrem de bine venite. Pot spune ca am sorbit acele randuri.
Probabil exprimarea din istoricul la care se face referinta trebuia putin detaliata, la fel si perioada comunista reprezinta un regres total se refera strict din punct de vedere chinologic, la stoparea demersurilor catre Federatia Chinologica Internationala pentru omologarea rasei, mai ales avand in vedere temelia interbelica, demersuri reluate abia dupa 89.
Ba mai mult, ciobanescul romanesc carpatin este transformat in altceva, in ciuda bogatei sale istorii - intradevar, fraza poate lasa sa se inteleaga si putin diferit, Carpatinul nu a fost transformat fizic, ci descris eronat in standardul care i se atribuie, elaborat la Radauti in 1981, si care in primele randuri plaseaza acest caine la grupa cainilor molosi.
Cu certitudine pastorii au continuat sa selectioneze acest caine de tip lupoid, stramos al Carpatinului actual, chiar daca nu erau toti suri (baltati, etc). Din aceasta cauza am ”definit” Carpatinul ca fiind o nuantare a rusticitatii. Selectia acestui caine in perioada comunista si nu numai a fost facuta cu siguranta de catre cei care apreciau in primul rand utilitatea sa, adica ciobanii, pentru calitatile sale deosebite de paznic vigilent al turmelor. Selectie care a ignorat orice regim sau dictatura.
Exemplele domnului Puicin dovedesc inca odata aceste lucruri, si in plus ca acest caine a fost regasit pe tot lantul carpatic.
Fara indoiala, oamenii numiti de domnul profesor, reprezentand zone distinte ale tarii, isi vor lua locul in istoricul acestei rase, intr-o zi cand lucrurile se vor aseza mult mai bine si atunci cu siguranta va apare un istoric mai complet al Ciobanescului Romanesc Carpatin, care sa cuprinda mult mai laborios si faptele zilelor noastre.
Inca odata, multumiri pentru faptele prezentate, sunt extraordinare.
Si bineinteles, asteptam si altele.

[Laurentiu Puicin]

Am uitat să precizez, unul dintre cei cinci arbitri care au acordat premiile în 1979, a fost chiar Mihai Moşandrei, autorul articolului din 1936. Preocupările pentru câinii ciobăneşti naţionali, au continuat, doar că ei nu au mai fost o vreme prezenţi în ring. Şi pentru că istoria este o ştiinţă şi nu putem spune adevărul pe jumătate, la această primă prezenţă postbelică a româneştilor în arenă, locul I a fost ocupat de câinele George, alb cu vânăt, originar din Năsăud, propietar Ilie Bogdan muncitor la tăbăcăria din Jilava.
George şi Ilie Bogdan:

[hosu.radu]

Din moment ce acest caine a fost declarat castigator iar unul dintre arbitri era chiar Mihai Mosandrei inseamna ca acesta era tipul de caine dorit , acesta era tipul de " lupoid" si nu ce vedem in zilele noastre .
Comparativa fiecare in parte cainele din curte cu cel al lui Ilie Bogdan si veti vedea unde va gasiti .
De observat e osatura cainelui , un caine nu foarte inalt dar gros si bine legat .
Cu exceptia culori ,( care totusi e acceptabila ) cam asa au fost odata carpatinii si nu cum sunt astazi aratarile astea cica " de show " de le duc unii la Paris .
'

[Laurentiu Puicin]

Radule, postarea asta este echivalentul celebrei replici a lui Shakespeare:
,, Strigaţi dezastru şi deslegaţi câinii războiului....".
Eu chiar nu vreau sa vad încrâncenare şi pe forumul ăsta, cu atât mai puţin să o provoc.

[hosu.radu]

Laurentiu pe acest forum nu cred ca vei vedea scandal pt ca administratia lui nu cred ca va permite asa ceva , iar tu nu aveai dece sa il provoci pt ca nu ai facut altceva decat sa prezinti niste realitati istorice din drecutul acestei rase .
Ori istoria asa cum spunea un mare istoric este " oglinda retrovizoare in care trebuie sa ne uitam ca sa putem merge inainte "
Referitor la dezastru eu am mai strigat mai demult dar au sarit "caini" pe mine, iar acum cred ca e prea tarziu pt rasa






pun pozele asa ca sa nu uite lumea cum ar trebui sa fie caini

[Nicu Cazacu]

D-le profesor, încă de la început vă rog să nu vă supăraţi pe noi dacă uneori, poate că vom avea opiniile noastre, care nu vor fi la fel ca ale d-voastră. Sigur că aici , sunt respectate toate opiniile chiar dacă de multe ori nu coincid şi nu sunt la fel, atâta timp cât sunt spuse cu decenţă. De aceea referitor la istoric vă spun că şi eu am acelaşi sentiment că perioada comunistă, a însemnat pentru Carpatin un regres total. Sigur că d-voastră a-ţi dat câteva exemple de oameni care au însemnat ceva pentru această rasă în aceea perioadă, dar oare a fost suficient doar acei pasionaţi şi iubitori de Carpatin care făceau munca de selecţie în acel mod empiric? Toată stima pentru acei oameni şi cu ajutorul d-voastră primesc locul binemeritat în istoria scrisă şi nescrisă a Carpatinului. Aceşti oameni menţionaţi de d-voastră trebuie cunoscuţi şi de către noi de aceea vă suntem recunoscători pentru posturile scrise. Însă revin, cred că perioada comunistă a fost un regres total pentru Carpatin. În acea perioadă, ştiam mai mult de mioritici iar cei care au reuşit să ducă mai departe rasa, în special cei care s-au ocupat de păstorit, aşa cum am văzut şi din prezentarea d-voastră, adică acei puţini oameni dedicaţi acestei rase care deşi au încercat să o facă prezentă prin expoziţii a fost prea puţin. Dacă, după Revoluţie nu se pornea campania de promovare a acestei rase părerea mea este că acum, poate, Carpatinul ar fi fost istorie. Nu spun că am dreptate în cele afirmate dar asta este părerea mea. Respect pe deplin opinia d-voastră dar menţin şi părerea mea. Sper să nu vă supere părerile şi opiniile noastre, aici discuţiile aşa cum am mai spus vor fi decente, departe de mizeriile din alte locuri. De asemenea sper ca „demonul” acela personal să nu vă lase în pace şi din când în când să ne mai delectaţi cu unele din cercetările făcute de d-voastră. Cât despre Radu, el are dreptate, pe acest forum nu vor fi scandaluri, certuri , ne-am propus de a fi foarte exigenţi în a menţine acest forum curat. Radu este un vechi membru al forumului nostru, este apreciat, are şi el partea lui de dreptate în ceea ce spune, chiar dacă nu în totalitate îi dăm dreptate, dar posturile lui sunt corecte, decente şi vin de la un om care are o experienţă în ceea ce priveşte Carpatinul mult mai mare decât a multora dintre noi. Cu toată stima !

[Laurentiu Puicin]

Domnule Cazacu, acolo unde toţi au aceiaşi opinie, nu au ce să caute oameni care gândesc cu mintea din dotare...
Nu vreau să spun banalităţi, dar numai pe baza unor schimburi de idei, poţi afla ceva nou şi interesant. Ce am vrut eu să spun, este că nu au încetat total preocupările pt. Carpatinii suri ale chinologilor în perioada comunistă şi că selecţia nu s-a făcut numai după ureche.
Uite o poveste despăre Teleşcan, spusă de stăpân şi de un chinolog în 1979. Dc. este reală şi nu văd de ce ar minţi doi bărbaţi fără niciun interes, este senzaţional, dc. nu este adevărat este o poveste cum spunea poetul:
,,...despre nişte câini puternici şi cuminţi,
care vin deundeva,
dintr-un sat de la părinţi.."
Geologul L. Popovici:
,,De patru ori l-a tăvălit ursul furios pe Danilul Mircii din stâna Roşului în Munţii Dragoslavelor. De patru ori Teleşcan, singurul câine rămas în stână, îşi scoate stăpânul din ghiarele fiarei deslănţuite. Astăzi, scăpat cu zile şi cumplite urme, omul povesteşte cu naturaleţe, ceea ce era să fie un cumplit măcel. Douăzecişinouă de operaţii şi cusături, săptămâni pe patul de spital şi în tot cest timp, Teleşcan, n-a părăsit stâna şi haina stăpânului pierdută, urlând a moarte şi rânjind la negura pădurii de brad cu fiara amuşinând a pradă.
Unde va fi acum acest câine credincios şi viteaz? - veţi întreba.
Să-l căutăm în Cocora, sau poate în Tămăşel, pe Valea Vlaului, în Otic sau la Râiosul Leaotei. O fi la stâna Roşului, sau de ce nu, pe acest stadion, unde ne bucură privirea cu ţinuta lui falnică, impunătoare.
.........................................................................................................................................
Ei, aceşti ciobăneşti româneşti neluaţi în seamă, sunt poate singurii din Europa care mai ştiu ce însemană o bătălie cu ursul, noaptea pe zloată şi mai ales cum se face aceasta....
Să-i ocrotim, iar medaliile ce li se cuvin, ar trebui să aibă spade ca la eroii din prima linie."

Mircea Daniil - cioban din Dragoslavele, jud. Argeş:
,, No, măi fraţilor, pe mine astă-vară m-a mârtecat ursu. Ia, am 29 de răni cusute şi dc. n-aveam câinele cu mine, doi copii rămâneau orfani de tată şi eu nu m-aş mai fi bucurat de lumina zilei. Un câine cu mare curaj în el, care a dat dovadă de dragoste faţă de stăpânul lui. Atâta a hâţuit ursu', până mi-a dat drumu' de am căzut grămadă la pământ. Şi ursu s-a luat după el zbierând, că-i dădea câinele într-una roată şi-l muşca de unde apuca. Când am fost dus la spital, mi-a rămas băţul şi pălăria în mijlocu' pădurii: câinele a stat şi urlat trei zile la locul faptei. Şi nu s-a dus după niciun cioban. Şi la trei zile după aceea, s-au trezit ciobanii cu el în cârdul de oi şi numai urla, da' mă aştepta întruna. Când m-am întors de la spital în munte, la alesul oilor, câinele a pus labele pe cal, că eu eram legat de şa, şi a început să-mi lingă mâinile şi îi curgeau lacrimile de bucurie, ca la om. Ăsta-i câinele meu."