Pagina II
Poza veche, caini de oi, stramosi
ai Carpatinului actual, Moldova
Si acum standardul din 1934:
Conformatie puternica, viguroasa, masiva, formand un tot armonios sprinten si plin de vioiciune.Talia 70-80 cm la caine si 60-70 cm la catea.
Capul mare, usor alungit, boltit in regiunea parietala si destul de larg, crestetul este putin dezvoltat, de aceea din profil linia crestetului este povarnita atat inainte cat si inapoi.
Fruntea larga, neteda si cu o usoara depresiune mediana, se continua insensibil la plafonul cavitatilor nazale.
Profilul nasului este drept, putin concav in treimea superioara si formeaza cu linia fruntei un unghi obtuz si abia perceptibil.
Nasul merge stramtandu-se treptat catre partea anterioara, fara a fi ascutit, nu se admite nici botul prea larg.
Peretele extern al maxilarului superior nu este perpendicular pe suprafata osului nazal ci usor inclinat.
Dintii puternici, adaptati perfect unul pe altul.
Varful nasului situat jos, este pigmentat, iar buzele, de o grosime moderata sunt pigmentate si se inchid bine.
Urechile de marime mijlocie, atarnand in cele 2/3 superioare, usor mobile si acoperite de par lung. Ochii situati mai mult inainte decat lateral au o expresiune inteligenta si prietenoasa. Au o marime mijlocie si o forma de migdale, cu unghiul extern mai sus ca cel intern, irisul este pigmentat, chiar la cainii cu parul alb.
Gatul asezat sus, foarte puternic, potrivit de lung, purtat drept, nu prezinta coama sau salba.
Cavitatea toracica larga si adanca , coastele bine arcuite, diametrul superior inferior depaseste articulatia cotului. Spata lunga, muschiuloasa si oblica.
Trunchiul relativ larg, drept si lung, sale largi si puternice, crupa usor tesita.
Coada paroasa si relativ lunga si purtata in jos, iar nu covrig, portul este cu coada amputata la 10- 12 cm de baza.
Jaretul uscat si bine dezvoltat.
Labele mari si puternice, talpile tari , gheare scurte si puternice, pinten existent.
Parul relativ moale, gris si latos, aspect floconos cu usoare ondulatii neregulate.
Este cu atat mai lung cu cat cainele este mai batran sau mai slab.
Culoarea parului cenusie mai deschis pe partile declive si cu o nuanta mai inchisa pe partea de sus a trunchiului. Exista si alte culori: negru, alb si chiar baltat, dar aceste culori provin din corcire caci nu se vad in stare pura.
Nu se va admite parul scurt ori grifonat.
In totalitate acest standard, pornind de la prezentarea stopului, a culorii, etc descrie rasa ciobanesc romanesc carpatin.
In revista Carpatii, numarul 9, 15 Septembrie 1936, chinologul Mihai Mosandrei, nascut la Bucuresti pe 29 ianuarie 1896, tatal sau (tot Mihai) fiind inginer silvic cu studii in Franta, iar mama, Maria, originara din Campulung Muscel, publica Cateva cuvinte despre cainele ciobanesc carpatin. Mihai Mosandrei este daca vrem ''parintele'' rasei ciobanesc romanesc carpatin, el atribuind cainelui de tip lupoid si de culoare sura denumirea de carpatin.
Reproduc mai jos o parte din articol, asa cum a aparut in 1936:
Sa nu se uite, ca un cane cu cat e mai mare, cu atat e mai molesit, mai bleg. Ganditi-va la acei cani de St. Bernard sau Terra-Nova, la dogul german, etc. Undeva scriam despre ciobanescul carpatin, ca in ceea-ce priveste caracterele morfologice, ar putea face o tranzitie intre canele eschimos si canele de Pirinei. Prin ultimul cuvant am inteles mai degraba mica varietate, decat acea uriasa, a carei inaltime ajunge uneori 80 cm. Canii acestia numiti si Patou, sunt lenti, si miscarile lor au devenit cu atat mai molesite, cu cat s-a cautat sa se castige in inaltimea taliei. N-ar trebui ca si la noi sa se incline spre aceiasi greseala, cand in viitor se va mai avea de premiat in expozitii. Canele ciobanesc al Carpatilor, nu e atat de izbitor prin marime, cat prin vigoarea formelor.
In 1937 Institutul National Zootehnic in Revista Carpatii, Nr. 6, stabileste standardul canelui ciobanesc roman, pastrand structura celui din 1934, descriind acelasi caine lupoid, de remarcat ar fi de aceasta data descrierea pantalonilor, specifici ciobanescului romanesc carpatin:
Parul este lung, des, un pros aspru si uneori, canele nu este naparlit, cu usoare ondulatiuni neregulate, care-i dau un aspect lanos. El este mai lung si mai abundent in regiunile coapselor, unde formeaza niste pantaloni caracteristici. De asemenea parul de pe coada este bogat si lung.
In acelasi numar al revistei in care apare standardul, Dr. G. Moldoveanu publica un articol, Canele ciobanesc roman, in care elaboreaza si o teorie a originii cainelui carpatin:
Cainele ciobanesc carpatin este produsul incrucisarilor ulterioare dintre stramosul comun al epocii de bronz si lupul de talie mai mare care a trait prin partile din Nordul Europei.
Tot in acelasi articol gasim o descriere emotionanta si care dupa parerea mea caracterizeaza cel mai bine carpatinul:
Web Design